Copilul cand se naste este increzator, el nu tipa sa fie imbracat caci doctorii si mai apoi toata familia se holbeaza la goliciunea lui. Nu stie ce este rusinea. Poate cei mai multi, mai ales daca avem o anumita varsa, avem printre fotografiile de familie si o fotografie cu noi, absolut dezbracati, culcati de cele mai multe ori pe o bucata de blana.

Va duceti aminte sa va fi simtit rusinati, poate doar un pic infrigurati daca sedinta foto ’’indecenta’’ avea loc iarna, intr-un apartament nu tocmai bine incalzit? Dar acum cand repriviti fotografia, sunteti la fel de increzatori si relaxati? Cati dintre voi sunteti dispusi ca fara nici o rezerva sa aratati astfel de fotografii prietenilor vostri?

Si sa nu mai vorbim de problemele pe care le au doamnele sa-si expuna corpurile, vara la mare, in costume de baie. Ca nu sunt atractive, atractive pentru cine? Gusturile sunt o chestiune personala. Dar va rog sa-mi spuneti, ce este mai atractiv o doamna, chiar cu forme, care merge linistita, relaxata, cu spatele drept si radiaza de fericire si incredere in sine, sau o doamna cu o constitutie ’’atragatoare’’, dar care merge cu spatele adunat, umerii cazuti, se ascunde sub haine si straturi si mereu cere reconfirmarea frumusetii ei. ’’Draga dar sunt frumoasa, sigur nu m-am ingrasat’’.

Domnilor, ce preferati in intimitate, o femeie sigura pe feminitatea si sexualitatea ei, libera si deschisa, sau o femeie care stinge toate luminile, se ascunde sub plapuma sa nu cumva sa vedeti acea urma de celulita inexistenta.

Priviti copii cand se joaca, nu este nimic mai frumos, mai creativ si mai dezinhibat ca jocul copiilor. Ei nu isi pun problema daca sunt frumosi sau nu, daca dunga la ciorapi este dreapta sau nu. Pur si simplu, pana cand le spunem noi ca trebuie sa fie rusinosi, timizi, inchisi in regulile adultilor, ei nu stiu decat sa fie increzatori in fortele proprii, joaca este o permanenta descoperire.

Adult fiind, cand ati incercat sa va plimbati in jurul casei si pentru 30 de minute sa incercati sa descoperiti lucruri noi in jurul vostru? Copii fiind, cautam bambilici, insecte si orice piatra cu o forma diferita, pentru a inventa jocuri noi. Cand ati petrecut ultima data cateva minute sa va jucati, sa va imaginati ceva? Si chiar mai rau, sunt parinti pe care jocul copiilor ii oboseste, cauta scuze si metode platite de a ocupa timpul copiilor lor, cu justificarea ca investesc in educatie. Cei ce au copii, au de fapt o mina de aur, puteti reinvata sa fiti creativi, sa va bucurati de fiecare floare, de fiecare piatra.

Copilul crescut intr-o familie normala nu cunoaste stresul, pana nu ii este explicat, pana nu este invatat ce si cum sa faca sa se streseze. Si invata si devine adult, renunta mai cu voie, mai fara voie la creativitate, la joc, la visare si pasiune.

Va pun o intrebare simpla. Cum credeti ca ar fi viata voastra daca 30 minute in fiecare zi ati invata sa redeveniti copii?