Batranica din balansoar

Batranica din balansoar

 

Unul din cele mai frumoase exercitii pe care le-am invatat cand am inceput sa studiez tehnicile NLP este urmatorul:

Imi imaginez ca sunt foarte batrana, stau linistita in fata casei mele, pe un balansoar si in timp ce ma legan usor si ascult vantul in ramuri si las soarele sa-mi mangaie obrazul si ma uit inapoi la viata mea. Sunt ca o bunica ce stie ca nu mai are mult timp ramas si redeschide cutia cu amintiri.

Tot ce a realizat, oamenii pe care i-a cunoscut si lucrurile pe care le-a vazut si le-a invatat. Trebuia sa-mi imaginez ca este ultima mea aniversare si primeam o multime de felicitari in care cei ce m-au cunoscut sa-mi spuna ce am insemnat pentru ei.

A fost un exercitiu greu si poate un punct de mare schimbare pentru mine deoarece am inteles ca, daca urmam aceeasi cale, la batranete nu mi-ar fi placut prea mult amintirile mele. Si nu din cauza faptului ca faceam ceva rau pentru sanatatea mea. Nu am fumat si nici nu m-am drogat, aveam grija de sanatatea mea si in general traim o viata “normala”. Aveam un serviciu cu un salariu multumitor, dar o munca care nu imi placea. Uram ziua de luni si traiam doar de vineri seara pana duminica seara.

In urma exercitiului mi-am dat seama ca nu traiam viata mea ci viata altora. Ca m-am multumit cu o conjunctura si am uitat sa aleg. Apoi am gasit milioane de scuze sa nu aleg. Uneori, chiar si dupa ce mi-am schimbat total viata, am revenit la acelasi sistem conjuctural.

A alege cum vrei sa traiesti este o activitate permanenta. Nu o poti face doar o singura data si apoi sa speri ca universul va rearanja totul astfel incat sa se intample ceea ce vrei.

Eu am invatat intr-un mod neplacut si prin experienta mea ca nu trebuie sa las nimic la voia intamplarii. Ca daca ai facut o schimbare mare, trebuie intretinuta cu fiecare gand si fiecare actiune. Chiar daca lucrurile merg asa cum iti doresti, trebuie sa investesti constant in ceea ce iti doresti si sa lucrezi in fiecare zi pentru obiectivele tale. Un motor nealimentat moare pe drum.

Eu am facut toate greselile si o sa mai fac multe altele. Am alergat nu dupa 2 iepuri, ci dupa 20. Am prins cativa, dar mi-a consumat energia fizica si mentala. Am invatat ca a avea doar un obiectiv profesional si unul personal este mai usor si mai repede de atins. Nu spun ca nu puteti face mai multe lucruri, dar alegeti ceva nou dupa ce l-ati atins pe precedentul.

Suntem tineri si credem ca avem toata viata inainte, dar timpul trece atat de repede, nu ne asteapta si nici nu ne avertizeaza. Chiar daca nu aveti curajul pentru o schimbare mare, alegeti sa faceti in fiecare zi ceva pentru sufletul vostru. Ceva simplu. Poate va doriti sa invatati sa desenati. Un manual, cateva foi de hartie alba si cateva creioane sunt tot ce aveti nevoie.

Viata este un dar, chiar daca uneori pare o surpriza neplacuta. E doar modalitatea universului prin care ne spune ca trebuie sa invatam ceva si sa evoluam.

 

 

It's only fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *