Cand persistenta devine prostie

Cand persistenta devine prostie

Daca nu inveti repede din greseli, o sa tot gresesti pana inveti. Universul e un profesor foarte rabdator. Ne scoate in cale aceeasi si aceeasi situatie, cu mici variatiuni, pana decidem sa invatam si sa mergem mai departe.

Cunoasteti oameni care spun, eu nu ma schimb pentru nimeni. Cine ma place ma place si asa. Si se mai mira ca viata nu le aduce nici o schimbare. Pai daca asta transmit universului! Sunt de neschimbat si universul le tot retransmite lectia, pana doar, doar vor invata ceva.

Cineva mi-a spus ca nu exista defecte, ci doar calitati folosite in exces. Pai sa analizam cateva exemple de calitati care prea mult utilizate ne tin pe loc.

  • Bun organizator. Prea multa organizare si planificare duce la lipsa actiunii. Nu poti niciodata sa ai planul perfect, ci doar un plan bun ce trebuie ajustat din mers. Poate in ceea ce priveste razboaiele nu ar fi o idee rea sa planifice pana totul e perfect. Cum perfectiunea nu exista, nu o sa mai aiba timp de razboi. J
  • Sau in alte cuvinte nu fac nimic pana nu e totul perfect, adica niciodata. Cea mai buna scuza pentru inactivitate. Sau in alt context nu sunt multumit de nimic pana nu e perfect. Si iata cum se naste carcotasul si nemultumitul etern.
  • Nu ma bucur de succes ca ma gandesc deja la ce urmeaza. Daca nu sarbatoresti succesul, atunci pentru ce lucrezi? Cum iti reamintesti ca esti bun in ceea ce faci. Echipa ta are nevoie de incurajari, are nevoie sa sarbatoreasca si cand spun echipa ma refer si la familie, la copii tai. Au facut ceva bine, spune-le vor face si mai multe doar ca sa-si primeasca incurajarile.
  • Sunt cel mai bun. Comparativ cu ce sau cu cine? Nimeni nu e cel mai bun, decat la un moment dat si intr-o anumita conjunctura. Chiar daca ai castigat un concurs de matematica nu inseamna ca esti cel mai bun matematician. Si chiar daca esti, conteaza ce faci cu ceea ce stii.
  • Conduc cu o mana de otel intr-o manusa de catifea. Daca te pocneste un pumn de otel, poate sa fie si intr-o manusa de box ca tot doare sau te trimite in lumea viselor. Cine vrea un sef cu pumn de otel? Toti vrem un lider inspirational si un manager care sa stie cum sa faca treburile sa functioneze. Chiar si la concursurile de arte martiale sau box, arbitrul verifica manusile combatantilor ca sa nu aiba lucruri nepermise introduse in interior si noi ne laudam ca suntem pumni de otel in manusi de catifea. Nasol.
  • Accept idei si sugestii, dar eu decid. Asta e ok daca in decizii sunt incluse si ideile si sugestiile furnizate de echipa. Daca nu, poti sa fii sigur ca in timp nu o sa te mai deranjeze cu idei bune si ai pierdut sustinerea echipei.

Deci atentie la calitatile cu care ne mandrim sa nu devina defecte. E o arta in a crea un elixir din cantitati diferite de calitati. O picatura de incredere, cu doua parti de motivatie, un strop de organizare si o coada de creativitate.

 

 

It's only fair to share...Share on Facebook
Facebook
Share on Google+
Google+
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *