Ca in orice domeniu, ca sa devii un expert, trebuie sa faci in principal doua lucruri. Trebuie sa intelegi procesul si sa exersezi foarte mult. Fara exercitiu, nu o sa te ajute nici toate tehnicile de NLP din lume. Este ca si cum te uiti la lectii de inot pe youtube dar nu ai intrat niciodata in apa.

Comunicarea nu inseamna doar o insiruire de cuvinte, nu este doar o informatie, inseamna in primul rand antrenament pentru a asculta.

Comunicarea este combinatia dintre trei elemente ale caror proportii variaza.

1. Cuvintele pe care le folosim. Cuvintele au o insemnatate proprie pentru fiecare utilizator. In NLP se invata sa se determine intelesul personal din spatele fiecarui cuvant. De cate ori cineva v-a cerut un cutit ca mai apoi sa va trimita inapoi caci ati adus un cutit de unt in locul unui cutit de friptura. Tot cutit este si unul si altul. Dificultatea si mai mare apare la notiunile abstracte. Respectul este un cuvant general, dar pentru fiecare persoana inseamna alteva.
2. Cum vorbim si aici ma refer la tonalitate, ritm, tempo.Cum se spune la noi “Tonul face muzica.”
3. Limbajul non-verbal care cuprinde mimica, postura etc.

Conform Dr Albert Mehrabian, un expert in comunicarea verbala, peste 90% din comunicare este nonverbala.

Si asta nu este totul, ascultarea este cea mai dificila parte a unei comunicari. De cele mai multe ori oamenii isi asculta propria “traducere”, adica trec informatia primita prin propriile filtre de analiza si arhivare a informatiei, adica generalizare, stergere si distorsiune.

Adica un fel de “cititul mintii” cam ca un glob de cristal. Presupunem ca am inteles, ca am interpretat corect atitudinea si chiar am identificat existenta unor interese ascunse, chiar inainte ca vorbitorul sa apuce sa-si termine ideea. Si daca creierul crede ca a inteles, va incepe sa caute solutii, sa-si raspunda la propriile intrebari si sa dea raspunsuri.

Transpunem propriul sistem de comunicare asupra celorlalti si credem ca i-am “citit” correct. Dar totul este doar o presupunere. Imi aduc aminte ca in timpul facultatii stateam mereu in prima banca si in fata profesorului. Era modul meu de a-mi pastra concentrarea deoarece, dupa 8 ore de munca, cele 4-5 ore la seral nu mai erau chiar relaxare. Si intr-o seara, racita rau si foarte obosita, stateam pe locul meu, respiram greu,cu buzele intredeschise, nasul intrase in reparatii si imi sustineam ceafa cu mainile, caci multele ore petrecute la calculator aveau un efect negative asupra zonei cervicale. Si atunci profesorul, dupa o lunga explicatie, a fost convins ca nu am inteles nimic, deoarece el stie ca, daca un student sta asa “sfidator” si cu gura deschisa, nu a inteles nimic. Un exemplu de “citire a gandurilor”. Ce rost mai avea sa-I explic problemele mele de sanatate? Trasese o concluzie.

In NLP intelegem ca, daca intram pe pilot automat, nu va duce la o mai buna comunicare. Doar intelegand sistemul de reprezentare al celuilalt si folosindu-l putem sa facilitam comunicarea si nu doar in sensul cresterii intelegerii ci si al timpului petrecut cu explicatii suplimentare.

Pentru a determina sistemul de comunicare al unei terte persoane, folositi intrebari de control ca sa determinate mimica, reprezentarea chinestezica in functie de sentimentele care sunt implicate in comunicare.