Imi aduc aminte niste vremuri in care era foarte potrivit la un interviu de angajare sa treci la defecte „Perfectionismul”. Nu stiu de ce, dar primeai puncte in plus de la cel/cea care conducea interviul.

Acum, dupa atatia ani de studiu si activitate in domeniul dezvoltarii personale, imi dau seama ca eu nu m-as fi angajat niciodata daca treceam perfectionism la defecte. Si trebuie sa recunosc ca nu minteam, am suferit de perfectionism o buna bucata de timp.

De ce e rau sa fii perfectionist? Inainte de toate, in cele mai multe cazuri, arata o lipsa de incredere in sine sau in potentialul propriu. In al doilea rand, este o forma minunata de amanare care nu duce nicaieri.

Nimeni nu poate sa fie cel mai bun dintr-un domeniu, indiferent care este acesta, caci mereu se descopera lucruri noi. Si cel mai important, lucru pe care si eu l-am inteles destul de tarziu, ca un profesionist este un cumul de informatii, experiente si foarte important este unic. Nimeni in domeniul meu de activitate nu are exact aceeasi experienta ca si mine, aceeasi pregatire si intelegere.

De aceea nu este chiar potrivit sa ne analizam concurenta, ci mai bine sa ne cunoastem propriile calitati si defecte,  sa invatam sa lucram cu acestea in favoarea noastra si acelor din jurul nostru.

A aduna informatii fara a le pune in practica de frica esecului nu inseamna invatare ci doar memorarea, caci invatarea vine cu practica, cu experienta si mai ales reprezinta si un cumul de greseli si erori menite sa ne restabileasca cursul.

Din pacate cunosc oameni exceptionali care s-au pierdut in prea multe diplome si calificari, care stiu atat de multe, dar care nu folosesc nimic sau aproape nimic.

Deci atentia la scuza perfectionismului in spatele careia se ascunde o frica de esec sau de a nu fi acceptat de ceilalti.

Bucurati-va de drum, chiar daca uneori e nu este chiar neted sau trebuie sa urmati rute ocolitoare. Relaxati-va si bucurati-va de frumusetea drumului.