Un proverb spune ca “inteleptul isi face vara sanie si iarna car.”

Nu putem sa gestionam timpul, caci nu avem nici o putere asupra lui, dar putem sa gestionam activitatile pe care alegem sa le facem intr-un moment de timp dat. Cei mai multi oameni sunt ocupati cu activitati urgente si importante. Adica fac cele mai multe lucruri cand nu se mai poate.

Sunt multe cauze pentru care se ajunge in acest loc: lipsa unei viziuni de viata, lipsa planificarii, amanarea, lipsa motivatiei etc.

Indiferent care este cauza, poate sa fie gasita si se poate lucra cu ea.

Pentru inteleptii care nu se afla permanent in acest cadran al lucrurilor importante si urgente, exista o alta capcana mai ales cand lucrurile merg bine si usor sau cand nu au o concurenta reala. Cred ca starea de bine se va mentine de la sine. Din fericire nimic nu e permanent, de ce spun din fericire, ca daca ceva ar fi permanent, atunci si nefericirea, boala, saracia ar trebui sa fie tot permanente. Si din fericire totul se poate schimba, dar asa cum avem puterea sa ne schimbam viata in bine, avem puterea sa o schimbam si in rau.

Nu va opriti niciodata, nici din invatat si nici din a lucra pentru visele voastre. Am cunoscut sportivi care nu se antrenau la adevaratul potential, din cauza faptului ca nu aveau in acel moment si in acea conjunctura o concurenta reala. Dar vremurile se schimba, lumea se misca mai repede decat ne putem imagina.

Nu spun sa traim cu o permanenta frica ca maine nu o sa fim cei mai buni, probabil ca nici nu suntem, dar sa ne pregatim pentru cineva mai bun. Nu avem decat un singur adversar si acesta se afla in interiorul nostru. Este acea voce care iti spune ca este prea devreme sa te trezesti ca sa alergi, sau este si maine o zi pentru a-ti preda raportul, o tigara in plus nu inseamna nimic. Nu avem adversari adevarati, doar eul noastru interior care nu doreste schimbarea, care vrea sa doarma linistit in zona de confort. Din pacate totul se schimba, inclusiv fiecare celula a corpului nostru.

Eu am experimentat asta pe pielea mea. In liceu, eu si colegul meu Adrian eram cei mai buni. Si nu pentru ca studiam foarte mult, dar din pacate nivelul liceului si al clasei mele era destul de scazut. Am intrat la facultate, caci am fost foarte motivata si am invata mult pentru admitere, dar apoi primul semestru a fost foarte greu pentru mine. Ziua lucram si la seral standardul a fost foarte ridicat. Profesori extraordinari, specialisti pe domeniul lor, nu doar profesori care predau din carti, ci oameni cu experienta reala de lucru cu daruire si pasiune, dar care aveau si asteptari pe masura de la noi. Am constatat ca nu stiam sa invat, cel putin nu la nivelul cerut si nu pentru atat de multe materii in acelasi timp. Asa ca a trebuit sa ma organizez si sa ma antrenez cu cei mai buni. Din fericire a fost vorba doar de un semestru, dar putea sa fie si mai rau. Spiritul meu de competitie exacerbat a fost un stimulent bun.

Cu toate astea, daca ma antrenam din liceu, totul ar fi fost la usor in facultate.

Comparati-va cu cei mai buni din domeniul vostru si nu doar la nivel local, mai ales daca sunteti singuri in domeniu.