Asa cum am vorbit in articolele precedente de cine influenteaza negativ increderea in sine, acum vreau sa detaliez un pic, cele mai influente medii de formare si reformare a personalitatii. Nu voi discuta despre societati inchise, religii etc, caci nu sunt domeniul meu de actiune si studiu.

Iata principalii transformatori ai personalitatii:

1. Parinti sau tutori legali

Voi face referire doar la acei parinti iubitori care vor tot ce e mai bun pentru copilul sau copiii lor, care doresc sa le maximizeze potentialul si viitorul. Nu discut despre cazurile nefericite pe care le vedem la televizor, deoarece scriu toate aceste articole din punctul de vedere al antrenorului de viata/life coaching, al NLP-istului, daca pot formula asa.

Parintii sunt primi oameni care au onoarea de a prezenta noului copil o lume noua, o lume care este definita pe harta mentala a fiecarui parinte prin prisma experientelor personale si mai ales a sentimentelor asociate cu acestea. Oricat de atenti si iubitori ar fi, parintii vor avea tendinta sa limiteze posibilitatile native, caci si ’’cutia’’ lor personala cunoaste limite. Poate ati auzit de la parintii vostri, sau chiar transmiteti mai departe crezuri precum:

–        Nu te mai purta ca un copil

–        Comporta-te ca un adult daca vrei sa fi tratat ca atare

–        Nu mai ai 2 ani…

–        Fii realist

–        Nu mai esti copil sa visezi

–        Viata nu e cum vrem noi

–        In viata nu primesti ce vrei

–        Trebuie sa faci ce trebuie, nu ce vrei

–        Daca nimeni nu a mai facut asta, de ce sa schimbi tu

–        O prostie mai mare nu am auzit etc

Parintii au intotdeauna o intentie pozitiva cand limiteaza dorintele si pasiunile unui copil, incearca sa-l introduca cat mai bine intr-o societate plina de reguli, sa-l ajute sa aiba in viitor o cariera de succes. Si pe aceste principi ii ghideaza, formeaza si chiar forteaza sa perceapa lumea in varianta lor, sa devina, de multe ori, ceea ce nu isi doresc. ’’lasa mama ca nu traiesti din muzica, fa-te doctor ca uite ce bine traieste cutare’’.

Si daca toate astea sunt corecte si functioneaza de mii de ani, ma intreb si eu de ce doar 2% din populatia lumii stapaneste 90% din averea lumii, de ce rata divorturilor depaseste rata casatoriilor, de ce in tari traditionaliste si puternic religioase precum Italia, rata divorturilor a ajuns la 70%? Poate e doar parerea mea, dar ceva nu functioneaza chiar cum trebuie. Ce trebuie sa facem sa crestem copii care aleg sa fie ceea ce vor sa fie?

Adulti fiind, mergem la cursuri, facem sedinte private de coaching sau orice alt fel de terapie pentru a ne racastiga pe noi insine, sa invatam cum sa ajungem acolo unde vrem sa fim. Oare nu ii putem ajuta si pe copiii nostri, chiar de la inceput sa faca asta?