Orice persoana care isi asuma un rol de lider, indiferent de domeniul sau locul in care face asta, este o persoana obisnuita care se ridica, arata ca vrea si poate mai mult.

Dar functioneaza pe aceleasi principii ca noi toti. E construit din emotii, se lupta cu fricile si crezurile limitatorii proprii. Nu este un pui de extraterestru infailibil si intangibil. Nu numai ca trebuie sa faca fata cu succes propriilor emotii, dar trebuie sa stie cum sa gestioneze si emotiile celor din jur.

Oamenii care aleg sa-I urmeze vor sa vada modele perfecte si incoruptibile. Si chiar si acestia vor vana orice greseala. Sunt oameni care au tendinta sa-I urce pe lider pe un piedestal greu de atins si tot ei sa-I dea jos, cand piedestalul devine prea inalt.

Seful tau este si el tot un simplu om cu emotii, frustari si probleme personale. Din pacate in multe companii, tocmai din dorinta de a fi modele pentru angajatii lor, lideri au tendinta sa se izoleze. Sa arate doar o fata frumoasa si aproape perfecta, care de cele mai multe ori este doar un aspect al personalitatii sale. Uita sa ceara ajutorul, sa-si recunoasca limitele si nereusitele.

Undeva problema e bidirectionala si rezulta, in general din cele mai bune intentii. Angajatii vor sa aiba pe cine sa se bazeze in orice situatie, capabil sa creeze o stare de confort si siguranta, iar liderul vrea sa arate ca este oricand gata sa ofere o solutie si poate sa conduca echipa in orice situatie.

Din bunele intentii se ajunge uneori la conflicte. Un sef, sau un parinte depasit de situatie si care nu stie cum sa gaseasca o solutie, poate sa se manifeste intr-un fel nu tocmai placut pentru echipa sau familie. Atunci are cel mai mare nevoie de ajutor, dar nu stie cum sa ceara. Probabil ca s-a obisnuit sa se descurce singur in orice situatie, dar adevaratul succes si plusul de valoare vin din munca in echipa.

Renuntati sa va luptati cu voi insiva si invatati sa cereti ajutorul. O sa fiti surprinsi cat de multi oameni vor vrea sa va ajute.